Tu scrii codul, tu faci Excelul ăla mare,
Tu știi proceduri, strategie, proiect,
Dar când se împarte mărirea de salariu,
Ești lăudat... și-atât. Ești omul perfect!
„Băiat bun, duce mult, nu pune întrebări,
Să-l lăsăm acolo, că altul nu găsim.”
Și te privesc de sus, din alte țări,
În timp ce tu te stingi pe un regim minim.

​Iar el, analfabetul cu zâmbet de revistă,
Ce scrie „succesuri” mereu cu doi „i”,
A fost mutat pe o poziție „altruistă”,
Să managerieze... tot ce nu poți ști.
Nu are habar ce face echipa sau softul,
Dar știe să dea din cap, ritmic și docil,
Să aprobe orbește orice chef sau moftu'
Unui același management profund imbecil.